Sub titlul
Așa cum am mai scris, mă număr printre jurnaliștii obsedați de găsirea temeiurilor constituționale sau legale ale întîmplărilor cărora le sunt eroi demnitarii, ba chiar și politicienii.
Sub acest semn, întîlnirea de la Cotroceni mi-a dat mari bătăi de cap.
Oricît am căutat să înțeleg de ce trebuiau să se întîlnească cei doi la nici 24 de ore de la înscăunarea lui Klaus Iohannis ca Primul Domn al țării și a lui Carmen Iohannis, ca Prima Doamnă a țării, n-am reușit în nici un chip.
Nimic din spațiul intern, ba chiar și nimic din spațiul extern, nu justifica precipitarea lui Klaus Iohannis de a se întîlni și discuta cu Victor Ponta.
Potrivit celor doi, întîlnirea a avut drept scop discutarea relațiilor instituționale dintre Președinte și premier, dintre Președinție și Guvern.
Foarte bine! aș striga eu, nu prea tare, deoarece nu dibui ce s-a întîmplat neprevăzut în ultimul timp în relația dintre Cotroceni și Victoria, încît chiar a doua zi după instalarea lui Klaus Iohannis, Victor Ponta să vină laCotroceni pentru a discuta relațiile dintre cele două instituții principale ale României, dar, mă rog!, pînă la urmă aș striga, dacă n-aș fi aflat din presa românească, parcursă cu sfințenie și acum, cînd sunt plecat peste hotare, că Întîlnirea, care a durat o oră, s-a desfășurat într-o taină rar întîlnită între doi demnitari din perioada postdecembristă. Desigur, întîlnirea între patru ochi e o formulă uzitată în viața politică. De regulă însă, acest fel de întîlnire nu e anunțată de cei doi demnitari. Presa află despre ea doar din surse, mai mult sau mai puțin dezmințite de cei doi. Întîlnirea de la Cotroceni a fost anunțată de președinte și premier cu o zi înainte. În aceste condiții, Klaus Iohannis cel puțin (de la Victor Ponta nu mă aștept la excese de democrație) ar fi fost obligat să facă o Declarație de presă. Cu atît mai mult se impunea asta cu cît:
Klaus Iohannis a cîștigat în al doilea tur după ce și-a mutat campania de pe sloganul Președintele e cel care arbitrează pe sloganul Președintele e cel care ne scapă de Victor Ponta. Nu știu ce s-a întîmplat efectiv la întîlnirea de taină (de cînd și pînă cînd Klaus Iohannis are taine cu Victor Ponta?!). Poate că președintele l-a tras de coadă pe pisicuțul de premier, să vadă dacă miaună. Poate că dînșii au băut o șampanie de bucurie că Traian Băsescu nu le mai e președinte. În cazul unor astfel de momente (ar trebui să știe și Klaus Iohannis asta), important nu e ce s-a întîmplat în realitate, important e ce se spune despre moment. Ori, imediat după întîlnire,Victor Ponta a postat un mesaj pe Twitter: „Prima consultare institutionala cu Presedintele Iohannis – extrem de utila, serioasa si eficienta. Lucrurile intra pe fagasul normal”.
Avînd în vedere că prin făgaș anormal, Victor Ponta înțelege relația sa cu Traian Băsescu, marcată de scandaluri nu deoarece Traian Băsescu era Dictator, ci pentru că Victor Ponta era PSD-ist – lacom, arogant, ciocoi – românii care l-au votat pe Klaus Iohannis pentru că viitorul președinte le-a făgăduit (el a făcut asta, nu i-a cerut-o nimeni) să-i scape de Victor Ponta au priceput că întîlnirea de la Cotroceni a fost una de mulți și dulci pupici.
Potrivit celor doi, la întîlnire s-au discutat relațiile între Președinție și Guvern.
Cum adică?
Relațiile dintre cele două instituții s-au discutat între patru ochi, de parcă s-ar fi discutat relațiile dintre cele două familii – Iohannis și Ponta!
Relațiile între președinte și premier, între Președinție și Guvern, ca relații instituționale, se constituie în realitate de maxim interes public.
Iată-le discutate între patru ochi, și iată-le discutate fără ca Președintele și Premierul să catadicsească să țină dacă nu o conferință de presă, atunci măcar Declarații de presă.
crititicam într-o postare anterioară ca incalificabilă secretoșenia care a definit întîlnirea de la Ctroceni dintre Klaus Iohannis și Victor Ponta.
Atrăgeam atenția asupra unui fapt definitoriu:
Cei doi nu s-au întîlnit în calitate de soți pentru a discuta a cui nevastă e mai rea de gură, ci în calitate de demnitari de rang înalt, de reprezentanți ai două instituții capital pentru democrația de la noi: Victor Ponta e premierul României, iar Klaus Iohannis, președintele României.
Fiind vorba de o întîlnire anunțată de cei doi ca una de discutare a colaborării dintre Guvern și Președinție, nu numai faptul că ea s-a desfășurat în taină, dar și – dacă nu mai ales – faptul că Prea mult alesul președinte Klaus Iohannis n-a catadcsit să ne spună nouă, muritorilor mioritici, ce s-a discutat, ce s-a hotărît, și nu pe Facebook, alături de rîndurile despre starea papilelor sale gustative, ci printr-un Comunicat sau chiar printr-o Declarație de presă, mi s-au părut ca prime semne ale unui demnitar care și-a luat lumea în cap chiar din primele zile ale mandatului. Asta ar fi o premieră în Istoria României, dat fiind că de la Carol al II-lea, pînă la Nicolae Ceaușescu toți Conducătorii României au luat-o razna după cîțiva ani de exercițiu al Puterii.
Pe cristoiublog.ro și-au făcut apariția în ultimul timp o nouă categorie de postaci: Pro-iohanniștii.
Nu știu dacă e vorba de postaci de partid sau de postaci de sinceritate.
Sigur e că-i recunosc nu atît după simpatia față de Klaus Iohannis, cît mai ales după antipatia față de Traian Băsescu. Într-un comentariu mai amplu, pe care mi-l propun să-l fac înEvenimentul zilei, după întoarcerea la rubrica România lui Cristoiu, voi demonstra pe larg de ce simpatizanții lui Klaus Iohannis sunt mai degrabă anti-Băsescu, decît anti-Ponta.
Unul dintre simpatizanții lui Klaus Iohannis mă mustră pentru aserțiunea că noul Președinte a luat-o razna în cazul întîlnirii de la Cotroceni. Postatorul (ca să nu-i spun postacul, deoarece l-aș jigni) crede că tăcerea lui Klaus Iohannis după întîlnirea cu Victor Ponta e semnul de salutat al unui nou stil de Președinție, diferit de cel al lui Traian Băsescu, definit prin scandaluri între el și premier. Eu însă nu l-am criticat pe Klaus Iohannis, pentru că nu i-a dat un cap în gură lui Victor Ponta. Eu l-am criticat, semnalînd că și-a luat deja lumea-n cap, pentru că în 16 noiembrie 2014 românii au ieșit la urne și pentru a impune politicienilor noștri una dintre normele cruciale de conduită în lumea modernă:
Obligativitatea politicianului de a sta de vorbă cu propriul Popor, de a-i spune tot ce face și de ce face, de a-l lămuri acolo unde i se pare că n-a fost înțeles, de a convinge acolo unde i se pare că el și nu Poporul are dreptate.
Traian Băsescu e primul înalt demnitar postdecembrist care a înțeles că dialogul cu Poporul e o datorie și nu o favoare făcută Poporului.
Nevoia de a tăifăsui cu Poporul e împărtășită peste tot în lumea de azi, chiar și în Rusia, unde Vladimir Putin ține conferințe de presă de amploare pentru a-și explica politica.
A nu catadicsi să explici Poporului care te-a ales de ce te-ai întîlnit cu cel pe care-l amenințai în campania electorală că nu vei coabita cu el nici măcar o secundă, mi se pare un semn nu de Tăcere de Sfinx, ci de Tăcere de Stalin.
Klaus Iohannis dă de dimineață pînă seara interviuri presei străine.
N-a dat pînă acum nici un interviu presei române, n-a ținut nici o conferință de presă, n-a susținut nici o alocuțiune.
Ultimul interviu a fost acordat revistei L’Express.
L’Express se adresează însă cititorilor din Franța.
Cînd va binevoi Măria Sa, Padișahul Klaus Iohannis să se adreseze și explice și cititorilor români?
Altfel spus, cînd va binevoi să dea interviuri și presei române.
Sau, mai știi? poate că lui Klaus Iohannis îi put românii.
E secretoșenia păstrată de Klaus Iohannis în jurul întîlnirii cu Victor Ponta o întîmplare?
Firește că nu.
Cu ceva timp în urmă, cînd s-a aflat că Dan Mihalache va fi consilier prezidențial, mai mulți intelectuali i-au adresat o Scrisoare deschisă, prin care îi cereau să nu-l aducă pe Dan Mihalache la Cotroceni.
Cînd s-a dat publicității Scrisoarea, am criticat-o, considerînd că e dreptul lui Klaus Iohannis să pună consilier pe cine crede de cuviință.
Klaus Iohannis a răspuns Scrisorii printr-un text pe Facebook, care deși nu făgăduia mare lucru, a fost receptat nu numai de autorii Epistolei, dar și de Opinia Publică drept angajamentul că va ține cont de obiecțiile intelectualilor.
Dan Mihalache a fost numit consilier la Cotroceni.
Și nu orice fel de consilier, ci șeful consilierilor.
Nu era normal ca intelectualilor care i-au cerut să n-o facă, opiniei publice, care a fost convinsă că, după Scrisoare, nu-l va numi pe Dan Mihalache, să li se explice de către Klaus Iohannis de ce l-a numit totuși pe Dan Mihalache?
Era normal.
Numai că Președintele Klaus Iohannis a socotit că Poporul român nu e demn să i dea socoteală de către El, Președintele Klaus Iohannis, pentru ceea ce face.
De ce s-a întîlnit Klaus Iohannis cu Victor Ponta?
De ce a numit-o pe Alina Gorghiu președinta PNL?
De ce n-a ținut cont pînă la urmă de Scrisoarea intelectualilor?
Din nefericire, pentru noi, românii, nici un ziar străin nu i-a pus aceste întrebări lui Klaus Iohannis.
Dacă i le-ar fi pus, sunt sigur că i-ar fi dat răspunsurile.
Francezii, italienii, englezii, nemții au dreptul de a li se explica de către Președintele României de ce a făcut un anume gest, cum concepe relația cu premierul, ce crede despre mandatul său.
Românii, nu, n-au acest drept.
Socotește Klaus Iohannis că Poporul Român, cel care i-a făcut nevasta din doamnă, prima Doamnă a țării, cel care i-a oferit un Palat drept birou și o vilă de lux drept dormitor, trebuie să tacă și să facă ceea ce-i spune Președintele?
Asta deoarece a fost Atît de ales încît se crede deja prea mare pentru un Popor atît de mic.
