Dovedind din nou că e un jucător, chiar dacă pe ascuns, nu pe faţă ca Băsescu, preşedintele nostru actual se luptă din greu ba pentru un guvern al său, personal, ba pentru un număr limitat de refugiaţi, că aşa le zic unii, musulmani. În ultima privinţă, împins de repetatele provocări şi insulte de pe Facebook şi alte (re)surse, de care nu ducem lipsă, a ieşit în sfârşit la rampă şi cu gura lui rareori vorbitoare a pronunţat cifra magică de transfugi, sau trans-altceva, care s-ar ridica pe la 1.700 şi încă un pic, să nu fie cifră rotundă, că s-ar vedea cât colo că e scoasă din burtă, nu neapărat a lui.
În privinţa guvernului, dacă văzu şi văzu că acesta nu prea are cum să fie tocmai (neo)liberal, aşa cum şi-l planificase, se pare că i-ar fi foarte bun şi unul mai progresist, liberschimbist, precum cel pus pe tavă de ghinărarul izmenar care, la cele 4 stele ale sale, şi-a adăugat încă un titlu de nobleţe, acela de plagiator, în sfânta tradiţie pontiacă. Asta cu toate că şi-a depăşit maestrul şi în această privinţă, fiind la rându-i distribuitor de asemenea titluri pe bază de plagiat la cacademia informaţională a naţiei, că altfel mi-e greu să o numesc, în asemenea condiţii. Tot în privinţa dlui ghinărar, ar mai fi unele lucruri de spus. Dar esenţa tuturor, sau chintesenţa, ca s-o scurtăm, ar fi că tot ce se ştie şi se miroase de prin părţile-i mai ascunse e că ar fi un demn reprezentant al instituţiilor oculte, cu ajutorul cărora şi-a clădit cariera, politică şi militară, în egală măsură. Că altfel ce ar fi căutat în postură de valet sau aghiotant al lui Miron Cozma, până colea pe la ultima lui mineriadă, când l-a pus pe luceafărul răhăţos al huilei în legătură (unii i-ar spune cârdăşie) cu conducerea poliţiei şi jandarmeriei, capitulardă în faţa hoardelor lui cvasimilitarizate, precum astăzi ale refugiaţilor.
Dar vorba lungă e sărăcie, aşa că nu mai are rost să căutăm noduri în papură şi grade pe epoleţi nevăzuţi nici unuia, nici altuia, mulţumindu-ne să ne întoarcem la febleţea noastră de la ultimele alegeri prezidenţiale încoace. Mare amator de case şi de chirii de sute de mii de euro, domnul preşedinte al statului a dovedit, încă de pe vremea mazilirii lui Crin Antonescu, că ştie să joace pe ascuns şi să muşte de la spate, când te aştepţi mai puţin. Am mai scris tot aici, încă dinainte de prezidenţialele mai sus evocate, cum l-a scos din joc definitiv pe fostul preşedinte al PNL, retrăgându-se şi el odată cu gingaşa floare lilială – mişcare deloc prevăzută de alţii –, din funcţia de locţiitor. Astfel încât Crin nu s-a mai putut întoarce decât prin alegeri în funcţia abandonată pe motiv de ţâfnă de erou naţional, alegeri ce fuseseră pregătite din timp cu liberalii ce făcuseră până atunci parte din armata lui Crin, armată de oşteni gata oricând să le trădeze şi pe mămicile lor. O iscusită mişcare a lui Klaus pe eşichierul partidului liberal, ce i s-a închinat aproape fără excepţie.
Dar, dacă i-a mers la liberali, nu prea i-a mers la PSD şi grangurul lor de atunci, Ponta cu tata-socru al partidului, bine înfipţi, toţi, în armia de primari cumpăraţi şi multitudinea de alegători cu patru clase, alcătuind popolul suveran. Erau prea mulţi şi baronii înfipţi bine mersi pe moşiile şi în interesele lor, alcătuind împreună un uriaş bloc de neclintit, chiar pentru DNA şi generalul Coldea, care tocmai începuseră să joace pe o altă partitură, odată cu pierderea unuia dintre dirijorii SRI, plecat cu treburi la Washington.
Şi fiindcă veni vorba de partitură, Klaus însuşi e unul din orchestranţi, doar că are ambiţii cu mult mai înalte, unele deja înfăptuite, altele programate pentru sărbătoarea sfântului aşteaptă. Asta pentru că jocurile nu sunt în mâinile lui, şi de aici tăcerea sa mai mult decât respectuoasă faţă de unele instituţii. Care instituţii dau impresia încă de a fi în faza de pertractări cu diversele tabere, sau cu unii reprezentanţi ai acestora.
Singurul câmp de bătălie care îi este deschis astăzi prezidentului nostru e acela al numărului de refugiaţi musulmani ce vor fi admişi pe pământ românesc. În rest, se luptă ai noştri...
Am spus pământ românesc? Scuze, mă trezisem parcă pe vremea lui Cuza...
