Victor Ponta s-a întors din Dubai în ţară cu o aroganţă sporită şi cu sete de răzbunare. L-am văzut vorbind în această după-amiază în Parlament. Nu înţelege ce i s-a întâmplat. Spune că a plătit „preţul politic”, dar nu pricepe unde e buba.La o săptămână după alegeri, Klaus Iohannis creşte în încrederea românilor, Victor Ponta scade. Lucru previzibil, dat fiind faptul că alegătorii tind să se însoţească cu cei care câştigă. Se va menţine însă această tendinţă şi în lunile următoare?
Trecut prin presă ca rapidul prin Băicoi, sondajul IRES din ziua de luni rămâne unul extrem de interesant. Nu mai puţin decriptările sociologului care l-a realizat, Vasile Dâncu, făcute pentru gândul.
Avem un preşedinte ales, care, de la 30 de procente obţinute în primul tur, sare la 55, în cel de-al doilea – nota bene, procent „extras” dintr-o participare electorală mult mai mare decât aceea din 2 noiembrie. Carevasăzică, vreo trei milioane de oameni „s-au lăsat convinşi”, între cele două chemări la urne, să-l voteze pe Iohannis – sau, mă rog, la rigoare, doar parte dintre ei, cealaltă votând împotriva lui Victor Ponta.
„Această revoltă la urne, combinaţie dintre facebook şi televiziune, a fost cea care l-a adus pe Klaus Iohannis la Cotroceni”, spunea Vasile Dâncu, la Interviurile Gândul.
La numai patru zile de la încheierea celui de-al doilea tur de scrutin, încrederea în Iohannis urcase deja la 61 la sută. „Deci, 10 la sută din votanţii lui Ponta, intervievaţi de operatori, au migrat către Klaus Iohannis. Şi nu au migrat numai ca declaraţie retroactivă, ci şi ca intenţia de vot, întrucât acum, iată, Iohannis a mai câştigat 10 procente, ajungând aproape de 65 la sută”, mai spunea sociologul. Şi când asta? Chiar înainte de “evadarea” în Dubai a premierului, cel care ne anunţase, cu lacrimă, că are nevoie de o reculegere scurtă, în sânul familiei. Cum a fost înregistrată escapada?
“Mi se pare că un fapt cotidian oarecare, un fapt fără importanţă politică deosebită, a înregistrat în zona reţelelor de socializare o rezonanţă extraordinară. Un fel de continuitate a mobilizării de duminică. Un fel de coadă de cometă. Şi nu ar fi exclus ca acest lucru să aibă impact asupra imaginii lui Victor Ponta; asupra încrederii generate. (…) Este cert că a existat un ecou negativ extins pe zona reţelelor de socializare”, opina Vasile Dâncu.
Să considerăm, deci, parcimonios, că preşedintele ales a mai bifat, în contrapartidă, cinci procente, ajungând aproape de 70 la sută.
Aceste fapte, coroborate cu răspunsul-surpriză al unui procent de 55 la sută dintre alegători, cum că “ţara se îndreaptă în direcţia bună” – primul rezultat cu valoare pozitivă, pe temă, din România anilor din urmă -, ne arată un Klaus Iohannis solid poziţionat din punct de vedere politic şi electoral.
Vasile Dâncu ne temperează, totuşi, optimismul, atenţionându-ne asupra următoatei chestiuni: “Această bulă emoţională, cum se numeşte ea în sociologie - moment de vârf şi reminiscenţă a contagiunii din duminica celui de-al doilea tur – durează două-trei luni, urmând ca oamenii să revină, cumva, la trenduri normale: încrederea în instituţii scade la cote apropiate de cele iniţiale, iar încrederea în preşedinte, în preşedinţie, începe să scadă şi ea, uşor, după perioada de entuziasm”.
Ca o condamnare la a ne-nvârti, mereu, în cerc. Cutuma sociologică spune că din asta nu putem ieşi, întrucât oamenii, alegătorii, aşteaptă de la preşedinte să declanşeze o schimbare rapidă, prin măsuri care îi depăşesc, evident, “status-rolul”.
Dar dacă preşedintele, cintind foarte atent istoria lucrurilor întâmplate, remarcă, în interpretarea sociologică, ca fiind tot mai des pomenite, câmpuri de luptă precum “facebook” şi “reţelele de socializare”?! N-ar putea trage el concluzia definitivă că acest mediu a devenit, deplin, “agora” sa politică? Tribuna de la care poate comunica, nemijlocit, cu poporul său, fără teama de a fi acuzat de “implicare” nejustificată?
Nu poate afla el, de aici, ce vrea poporul său? Nu poate căuta soluţii, împreună cu acesta? Nu poate iniţia dezbateri, cu adevărat, publice?! Nu poate trage concluzii, pe care să le comunice participanţilor la guvernare, dacă aceştia ignoră mediul?
Între timp, pierzătorul alegerilor, Victor Ponta, s-a întors din Dubai în ţară cu o aroganţă sporită şi cu sete de răzbunare. L-am văzut vorbind în această după-amiază în Parlament. Nu înţelege ce i s-a întâmplat. Spune că a plătit „preţul politic”, dar nu pricepe unde e buba. Nu i-a împiedicat pe români să voteze, au fost doar „mici inadvertenţe”. Nu are de gând să plece, vrea să facă mici coafări ale Guvernului. Sondajul IRES citat spune că Victor Ponta a pierdut 10 la sută dintre cei care l-au votat şi care azi, după o săptămână, jură că au votat cu Iohannis. Cât timp îi va lua PSD-ului să constate că Victor Ponta a devenit o piatră de moară care-i va trage pe toţi la vale?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu